In memoria lui Dionatan Teixeira
Actualii si fostii jucatori de la FC «Sheriff» isi amintesc de fostul coleg de echipa:
Petru RAcu: «A plecat un foarte bun fotbalist, un bun coleg de echipa si un om minunat. Acest lucru ne reaminteste, ca viata unui om poate lua sfirsit in price clipa. Dionatan va ramine in inimile noastre, atit timp, cit ne vom aminti de el…»
Veaceslav Posmac: «Din pacate pentru toti noi, a plecat dintre noi un foarte bun, care a fost devotat echipei. Nu ne ajunge zimbetul lui si buna dispozitie, care vinea de la el…»
Mateo Susic: «Mare pacat, ca am ramas fara acest jucator talentat, un om minunat, un bun tata si un excelent familist. Isi iubea familia la nebunie, fiind un exemplu pentru toti…»
Victor Oliveira: «БA fost placut sa impartasim cu el orice plipa, atit in teren, cit si in afara li. Era un sot devotat si un bun tata pentru fiica sa, pe care o iubea foarte mult. Un exemplu de prieten extarordinar, pe care nu-l voi uita niciodata - era foarte atent, ca jucatorii brazilieni de la echipa sa fie alaturi, in special dupa meciuri, cind aveam timp liber. Mergea la Odessa pentru a cumpara carne pentru frigarui. Acest lucru vorbeste despre multe».
Fred Nelcon de Oliveira (fost jucator la FC «Sheriff»): «Am facut cunostinta in vara acestui an in Antalia (Turcia), unde am mers sa-mi vizitez fostii colegi de la FC «Sheriff». Am avut posibilitatea sa vorbim cu Teixeira, care mi-a devenit un adevarat prieten. Un baiat linistit, care avea multe planuri pentru cariera de fotbalist. Contactul s-a produs atit de repede, ca imi parea, ca il cunosc de multi ani. Aveam o stima reciproca. In iunie am venit la Tiraspol pentru o vizita la club. In cele trei saptamini, cit am stat acolo, am vorbit mult cu Dionatan. Intr-una dintre convorbiri mi-a spus, ca isi va incheia cariera la 30 de ani si m-a rugat sa lucram impreuna. Era un jucator, care cunostea multe limbi si foarte inteligent M-a invitat la nunta sa, care urma sa aiba loc in Brazilia. Interesant, ca aproape in fiecare zi mergea la restaurant si comanda mincarea sa preferata - orez cu producete din mare si gaina...»
Petru RAcu: «A plecat un foarte bun fotbalist, un bun coleg de echipa si un om minunat. Acest lucru ne reaminteste, ca viata unui om poate lua sfirsit in price clipa. Dionatan va ramine in inimile noastre, atit timp, cit ne vom aminti de el…»
Veaceslav Posmac: «Din pacate pentru toti noi, a plecat dintre noi un foarte bun, care a fost devotat echipei. Nu ne ajunge zimbetul lui si buna dispozitie, care vinea de la el…»
Mateo Susic: «Mare pacat, ca am ramas fara acest jucator talentat, un om minunat, un bun tata si un excelent familist. Isi iubea familia la nebunie, fiind un exemplu pentru toti…»
Victor Oliveira: «БA fost placut sa impartasim cu el orice plipa, atit in teren, cit si in afara li. Era un sot devotat si un bun tata pentru fiica sa, pe care o iubea foarte mult. Un exemplu de prieten extarordinar, pe care nu-l voi uita niciodata - era foarte atent, ca jucatorii brazilieni de la echipa sa fie alaturi, in special dupa meciuri, cind aveam timp liber. Mergea la Odessa pentru a cumpara carne pentru frigarui. Acest lucru vorbeste despre multe».
Fred Nelcon de Oliveira (fost jucator la FC «Sheriff»): «Am facut cunostinta in vara acestui an in Antalia (Turcia), unde am mers sa-mi vizitez fostii colegi de la FC «Sheriff». Am avut posibilitatea sa vorbim cu Teixeira, care mi-a devenit un adevarat prieten. Un baiat linistit, care avea multe planuri pentru cariera de fotbalist. Contactul s-a produs atit de repede, ca imi parea, ca il cunosc de multi ani. Aveam o stima reciproca. In iunie am venit la Tiraspol pentru o vizita la club. In cele trei saptamini, cit am stat acolo, am vorbit mult cu Dionatan. Intr-una dintre convorbiri mi-a spus, ca isi va incheia cariera la 30 de ani si m-a rugat sa lucram impreuna. Era un jucator, care cunostea multe limbi si foarte inteligent M-a invitat la nunta sa, care urma sa aiba loc in Brazilia. Interesant, ca aproape in fiecare zi mergea la restaurant si comanda mincarea sa preferata - orez cu producete din mare si gaina...»